In miros de liliac paseste a mea fiinta
In visul ce se nastea din propria-mi dorinta,
Departe de lumea voastra,a vietii omenesti,
Aproape de a noastra , a celei sufletesti.
Cu alb buchet in maini si-un tremur de emotii
Cand visul se-mplini exact la miezul noptii
Si-n ceruri el m-a dus, in Univers departe
Unde pluteam doar noi ,iubiti acum si dupa moarte.
Caci ruga mea aprinsa din suflet si cu patimi
Imi face viata ninsa de dragoste fara de lacrimi.
Aceste trairi in vieti si morti eu le-am avut
Si-acum le intalnesc din nou ca la inceput.
Le voi simti mereu,acum si-n alte vieti
Caci tu imi esti dat pe veci sa ma petreci.
Cand albe si mov infloresc flori de liliac
Sarutul ti-l voi darui caci iarasi imi esti drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu