Doamnă îndoliată
Tu voalul ţi-l aşterni
Ca o mireasă tristă
Pe creştetu-mi când pier.
Eşti farmec şi mister
Trecută peste viaţă
Şi-acuma te aştept
Cu plânsetul pe faţă.
Îmi frâng pe-a tale braţe
Of!,trupu-mi obosit,
Când vechile speranţe
În mine-au ofilit.
Tu, soră de-ntuneric
Ce pleoapele-mi săruţi,
Mi-aduci visul feeric
Şi liniştea o asculţi.
Atragi pe fiecare
Şi-un joc tu le oferi,
Te văd seducătoare,
Aud că iar mă chemi.
Zâmbeşti şi unei flori
N-ainte să-şi scuture
Petalele firave la primii fiori
A-i împlinirii oarbe.
În goliciunea mea
De lucruri şi de fapte
Cu voalul mă acoperi,
Uitând acestea,toate...
Eu voi pleca cu tine
Călătorind prin noaptea
Când stele în păr o să-mi atârne,
Când sufletu-mi va simţi pe deplin libertatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu